Rosemary J McDonald, Tania Signal and Doreen Canoy (Central Queensland University, Queensland, a state in northeastern Australia, 2021.) – Recenzie articol

Cuvinte cheie: părinte/tutore, tulburare de conduită, terapie de familie, cercetare calitativă, ingrediente active (cheie), copii/ adolescenți

Tipul cercetării: cercetare calitativă

Întrebarea cercetării: Care sunt ingredientele active ale terapiei informate prin feedback centrat pe familie despre care familiile spun că au condus la succesul terapiei?

  1. Sursă bibliografică completă

    3. McDonald, R. J., Signal, T., & Canoy, D. (2021). Family Therapy for Conduct Disorder: Parent/ Caregiver Perspectives on Active Ingredients. Australian and New Zealand Journal of Family Therapy, 42, 43, 1-14, doi: 10.1002/anzf.1447

  1. Delimitare conceptuală succintă:

Tulburările de conduită includ afecțiuni caracterizate prin probleme în autocontrolul emoțiilor și comportamentelor care încalcă drepturile altora și care determină un conflict intens între individ și normele sociale sau autorități (American Psychiatric Association, 2013/ 2016).

Acest tip de tulburări tind să fie mai frecvente la bărbați  decât la femei și majoritatea au debutul în copilărie (cauze biologice) sau în adolescență (cauze psihologice și sociale).

Domenii de manifestare: comportament agresiv faţă de oameni şi animale; distrugere de bunuri; înşelăciune sau furt; încălcări grave ale regulilor.

Criterii de diagnostic ale tulburării de conduită:

1)Tulburarea de conduită se prezintă sub forma unui tipar de comportament repetitiv, manifestat prin prezența a minim 3 din  15 criterii, din oricare din cele patru domenii  prezentate, în ultimele 12 luni, cel puțin un criteriu prezent în ultimele 6 luni;

2) tulburările de conduită determină deficit semnificativ clinic în domeniile social, educațional și profesional;

3)intensitatea sau frecvenţa de manifestare depăşeşte ceea ce este acceptabil vârstei; simptomele nu pot fi explicate prin alte diagnostice.

Forme clinice ale tulburărilor de conduită sunt: TC limitată la contextul familial; TC nesocializată; TC socializată; TC opoziţională, cu provocare; TC nespecificată.

Prevalența variază între 2% și 10% și media este de 4%, fiind constantă indiferent de țară, rasă și etnie.

Comorbidități: cele mai frecvente sunt ADHD, tulburarea de opoziție și comportament sfidător.

Evoluție. Multe persoane cu forma de debut în adolescență vor atinge un nivel adecvat de adaptare socială; cei cu debutul timpuriu au un prognostic mai rezervat la maturitate; studiile au arătat că până la 60% dintre tinerii cu TC vor dezvolta o tulburare de sănătate mintală la vârsta adultă (Caspi et al., 2020)

Terapia de familie pentru tulburările de conduită își are originea în Statele Unite, fiind cunoscute patru tipuri: terapia de familie strategică scurtă (BSFT) (Szapocznik & Williams, 2000); terapia funcțională de familie (FFT) (Alexander & Sexton, 2002); terapia de familie multidimensională (MDFT) (Liddle, Bray, Levant, & Santisteban, 2002); terapia multisistemică (MST) (Henggeler & Schaeffer, 2016). Ingredientele active (cheie) sunt specifice acestui grup de terapii (Sexton & Lebrow 2016): aderența terapeutului, alianța terapeutică, crearea unui focus grup de familie, comunicarea îmbunătățită în familie, abilități parentale și terapie la domiciliu. O altă variantă a acestui spectru a apărut în Australia, respectiv Terapia informată prin feedback centrat pe familie, care privilegiază vocea familiei în procesul trapeutic (Ronan et al., 2016).

  1. Obiectivele studiului

Obiective generale:

– obținerea mai multor informații, din perspectiva părinților/ tutorilor despre ingredientele active (cheie) cunoscute în prezent în terapia de familie pentru tulburări de conduită;

– identificarea altor ingrediente active  pentru a contribui la îmbunătățirea acestui tip de terapie.

Obiective specifice:

– ascultarea vocilor familiilor asupra procesului de schimbare în timpul terapiei informate prin feedback centrat pe familie pentru tulburările de conduită;

– explorarea evaluării de către familii a ingredientelor active în succesul terapiei;

– intenția de a se descoperi dacă acele ingrediente corespund celor identificate în teorie;

  1. Metodologie

A. Participanți

Pentru studiul actual au fost recrutate aprox. cinci familii biparentale, dintr-un grup de 33 de familii care au finalizat cu succes Terapia informată cu feedback centrat pe familie (din cohorta 2014 – 2017) implicând tineri cu tulburări de conduită din Queensland.

Eșantionul ales reprezenta 15% din grupul inițial, fiind în concordanță cu cercetări calitative similare din acea zonă.  Familiile cu doi părinți au fost selectate pentru a controla variabilele străine cauzate de diferențele date de dinamica de comunicare și de factorii socioeconomici dintre familiile monoparentale și cele biparentale (Sanders et al., 2014). Criteriul finalizării cu succes a programului a fost selectat pentru a facilita explorarea tuturor ingredientelor active ale terapiei eficiente.

Din activitatea cohortei 2014 – 2017:

Părinții/ tutorii au avut prioritate în stabilirea obiectivelor. Sesiunile s-au desfășurat în casa familiei și au fost individualizate, folosindu-se strategii bazate pe punctele forte ale fiecărui individ pentru a viza factorii majori de risc și de protecție, identificați de familie (ingredientele active). Terapia informată prin feedback centrat pe familie diferă de alte intervenții din același grup de terapii, având măsuri mai puternice de evaluare a terapiei, sesiuni formale de feedback familial privind fidelitatea și alianța, precum și opțiunea de ședințe de rapel după terapia formală, dacă este necesar.

Potențialii participanții la studiul cohortei 2014 – 2017 au fost abordați telefonic de către coordonatorul programului , care a explicat scopul studiului și condițiile de participare. Participarea a fost în întregime voluntară, iar familiile care nu doreau să fie intervievate puteau refuza participarea fără consecințe;

B. Instrumente

Interviul semi-structurat

Au fost elaborate întrebări de interviu semi-structurat, urmând liniile directoare stabilite în literatură (Braun & Clarke, 2020). Principalele subiecte acoperite au fost experiența schimbării în timpul terapiei, ce a facilitat schimbarea respectivă și procesul de schimbare prin intermediul FC-FIT. Exemplele de întrebări: „Care a fost cel mai bun lucru din cadrul programului?” și „Ce crezi că a făcut cea mai mare diferență?”. Au fost încurajate descrieri mai detaliate și exprimarea de către participanți a ceea ce era cel mai important pentru ei. Scopul a fost ca participanții să își descrie propriile experiențe în cuvintele lor din propria perspectivă.

C. Design și procedură

Studiul a fost un design calitativ. Planurile inițiale pentru interviurile față în față au eșuat din cauza apariției COVID-19 și a restricțiilor privind călătoriile/ intrarea în locuințe private.

Cinci familii au fost contactate de coordonatorul programului, patru au fost de acord să participe, iar un părinte din fiecare familie s-a oferit voluntar pentru interviu. Participanții și-au dat consimțământul verbal la începutul interviului telefonic înregistrat, cu detaliile de identificare eliminate în momentul transcripției. Interviurile au avut loc în timp ce participantul se afla în casa familiei sale și au durat în medie 60 de minute. Procesul de consimțământ al participanților a inclus o asigurare a confidențialității și a independenței cercetătorului de la furnizorul programului.

D. Analiza datelor

Toate interviurile au fost transcrise textual printr-un program electronic și verificate pentru acuratețe. A fost utilizat un procedeu calitativ de analiză tematică. Analiza a fost ghidată de abordarea lui Braun, Clarke, Hayfield și Terry (2019), care facilitează analiza aprofundată a cantităților mai mici de date calitative. A fost folosită o abordare deductivă de codificare și analiză, aducând datelor o serie de concepte care au fost folosite pentru codificarea și interpretarea lor. Aceste teme/ concepte s-au bazat pe ingredientele active recunoscute în prezent ale terapiei informate prin feedback centrat pe familie și  identificate în literatura de specialitate.

  1. Rezultate – prezentare succintă

Terapia informată prin feedback centrat pe familie reliefează schimbări majore: comportament ofensiv redus, frecvență sporită la școală, conviețuire funcțională a  tinerilor și familiei (Ronan și colab., 2016; Stevens, Ronan ș& Davies, 2017).

Părinții au aprobat cele șase ingrediente active  recunoscute în literatura de specialitate: aderența terapeutului (fidelitate, abordare flexibilă); alianță terapeutică (echilibru, pozitivitate și susținere, ascultare empatică); crearea unui focus grup de familie (concentrarea asupra familiei/ rezolvarea problemelor, obiectivele familiei); îmbunătățirea comunicării în familie (ascultarea tinerilor/ unii pe alții; comunicarea la nivelul tinerilor); abilități de parenting (parenting pozitiv, parenting consecvent); terapie la domiciliu (potrivit programului familiei, confort acasă);

Alte posibile ingrediente active care au reieșit din datele analizate:

–vorbirea – punerea în cuvinte a problemei: părinții au vorbit mult despre expunerea problemei în cuvinte cu copiii lor;

–recunoașterea și ajustarea așteptărilor: părinții au reflectat asupra ipotezelor lor despre motivația, efortul și funcționarea normală a copiilor lor; apoi au raportat o ajustare la așteptările centrate pe copii;

–răspunsul cu sensibilitate față de tineret: părinții au vorbit despre o schimbare a reacției lor față de copii;

–tinerii să vadă angajamentul părintelui/ familiei: părinții au spus că având ședințe acasă, copiii lor și-au dat seama de angajamentul familiei față de terapie.


  1. Discutii/ limite, comentarii critice

Părinții au sugerat că prin punerea în cuvinte a problemei se pot gândi mai eficient la această situație și pot fi mai deschiși la angajamentul terapeutic, fapt ce poate reduce abandonul terapiei.

Trecerea la viziuni realiste centrate pe tineri a presupus o schimbare transformațională,  de ordinul doi, a părinților (Davey et al., 2012), care a influențat apoi succesul intervenției; terapeuții ar putea sprijini acest proces prin formarea abilităților parentale.

Schimbarea atitudinii părinților cu accent pe nevoile emoționale ale tinerilor este legată de abordarea sistemelor familiale, care vede comportamentul antisocial la tineri influențat de funcționarea cognitivă, socială și emoțională a sistemului familial (Sexton.& Lebrow, 2016),

Eexistă puțină literatură care investighează efectul pozitiv al observării tinerilor asupra angajamentului părintelui/ familiei sau  cunoștințele părintelui despre observarea tinerilor.

Limitări

Descoperirile actuale reflectă perspectivele unui eșantion mic de părinți implicați în programul FC-FIT într-o zonă regională din Queensland, Australia.

Interviurile au avut loc în contextul unei familii cu doi părinți, fiind intervievat doar un părinte din fiecare familie. În timp ce interviurile telefonice au avut avantajul de a fi familiare participanților, au limitat în mod necesar interviurile la părintele voluntar.

O examinare suplimentară a experienței parentale în cadrul familiilor monoparentale este necesară pentru a evalua generalizarea acestor constatări.

Este important să recunoaștem că acest studiu examinează vocea parentală care este foarte importantă, însă interviurile cu tinerii despre perspectivele lor cu privire la ingredientele active ale tratamentului ar putea produce noi ingrediente active care să ajute la dezvoltarea ulterioară a terapiei de familie pentru tulburări de conduită.

CONCLUZIE FINALĂ

Într-un sens mai larg, aceste constatări susțin utilizarea cercetării calitative pentru a completa metodele cantitative, ca parte a înțelegerii ingredientelor cheie ale unei terapii de succes. După cum evidențiază acest studiu, privilegierea vocilor părinților și obținerea opiniilor acestora poate contribui la o investigare mai completă a proceselor de schimbare pentru a ajuta la obținerea de câștiguri emoționale maxime și la îmbunătățirea intervențiilor pentru familii și tineri.